Asa mo, Hiru mo, Yoru mo

Titlu: Asa mo, Hiru mo, Yoru mo

Manga-ka: Aoki Kotomi

Volume: 2 [complet]

Capitole: 8 + 3 extra story

Gen: Romance, Shoujo, School, Drama

Povestea: In primul rand, vrea sa fac o mica paranteza, si sa spun ca m-am apucat de el, deoarece am inteles ca este similar cu un alt manga pe care-l citisem cu ceva vreme in urma, si anume Bitter Virgin , al carui poveste m-a atras in mod deodebit. Desi, pot spune ca acesta nu s-a ridicat la asteptarile mele, si nu mi-a placut in masura in care a facut-o celalalt. Ce-i drept, unul a avut o actiune mai vasta, iar acesta a fost scurt si la obiect, dar povestea in sine era mai bine definita in celalalt manga.

Povestea manga-ului se invarte in jurul lui Suetsugu si Yokomizo. Ea este fata care a fost violata cu ceva timp in urma, de catre un baiat care semana foarte bine cu Yokomizo, iar astfel, de fiecare data cand il vedea, acele lucruri ii reveneau in minte, devenind brusc, speriata, cum era de asemenea mereu in fata barbatilor, de teama de a nu pati acelasi lucru din nou. El este baiatul care vrea sa-i castige inima, si sa o scoata din timiditatea sa, nestiind insa de toata povestea cu violul, afland acest lucru abia mai apoi.

Suetsugu mereu se indoia de Yokomizo, chiar daca stia ca nu avea nimic de a face cu acel om, nu se pute stapani niciodata sa nu fuga, sau sa devina agitata. Pe de alta parte, el era mereu plin de rabdare, nu conta de cate ori l-ar respinge ea, tot ceea ce voia era sa fie impreuna.

Recunosc ca uneori, ea mi se parea exagerata - din orice se panica, ori alte lucruri care pe mine, daca eram in locul baiatului, cred ca m-ar fi scos de mult din minti. Tokomizo era de o rabdare dumnezeiasca, era tandru, tinea la Suetsugu, iar atunci cand afla despre povestea cu violul, devine la fel ca oricare baiat cand cineva se ia de o fata la care tine, sau indrazneste sa ii faca ceva.

Yokomizo trebuie sa ii dovedeasca de sute de ori lui Suetsugu, ca nu are de cand sa faca acelasi lucru asemeni omului ce a violat-o, ca tot ceea ce isi doreste este sa fie langa ea, si nimic mai mult. Insa ce e bine este ca in final, intelege si ea acest lucru.

Cred ca sunt sute de momente in care el o imbratisaza, o ia de mana, ce nu face pentru a o calma. Chiar se ofera sa o duca si acasa, iar ea tot speriata este.

Singurul lucru pe care il facea Yokomizo, era ca o place pe Suetsugu, si voia sa ii demonstreze ca nu greseste cu nimic fiindca face asta, ca are dreptul sa aiba asemenea sentimente.

Ce-i drept, m-a enervat la un moment dat, cand Suetsugu era geloasa. Nu intelegeam mentalitatea: Stai mai, tot tu-l respingi si tot tu esti geloasa apoi? Intr-un fel, voia ca Yokomizo sa vina dupa ea mereu, iar ea sa fuga sau sa se sperie, ori cine stie ce alte reactii ar mai fi avut.

Mai apoi, Yokomizo se hotaraste sa devina rece cu ea, sa nu o mai bage in seama decat de nevoie, insa nu il tine acest lucru prea mult, ceea ce intr-un fel nu-mi place. Cum spuneam, firu actiunii lasat neterminat, sau anumite partii nu sunt bine definite, sunt puse de forma, de-amorul artei. Iau o decizie, si dupa 10 pagini hop-top, ne razgandim.

In dorinta manga-ka-ului de a nu face o poveste perfecta, in sensul ca ori de cate ori ea ar fugi, el ar fi actionat la fel, a lasat momentele neterminate, si mai rau a iesit. As fi preferat sa fie totul perfect intre cei doi, decat sa mai aiba si coborasuri, fiindca la lungimea manga-ului, ori faci o actiune mai simpla, dar mai bine definita, ori una mai ampla, dar cu anumite momente nefumate pana la capat...

Recunosc ca momentele profunde au fost superbe, monologurile celor doi. Finalul de asemenea, mi-a placut, dar nu, de data asta nu am plans [daca e review de Hun-chan, 100% pomenim daca am plans sau nu. probabil pentru ca este 6 dimineata si nu pot pune muzica, n-am avut atmosfera buna de bocit...].

Grafica: Grafica mi-a placut, ambele peronaje [pentru ca aproape numai acestea apar] erau desenate frumos, si mi-a placut scena din apropierea finalului, cu sarutul. Artwork-uri nu prea avem, decat la extra story-uri, iar acelea sunt destul de dragute.

Desi este un stil comun de grafica, este stilul care mie, personal, imi place cel mai mult.

Si... adoram freza lui Yokomizo <3.

Desi... din felul in care este desenata Suetsugu, numai fata timida nu pare. Din aspectul ei fizic, reiese chiar contrariul.

Concluzii: Bitter Virgin mi-a placut mai mult... Probabil si pentru faptul ca este mai lung, mai bine definit, insa are acel ceva special, pe care, pentru mine, niciun manga nu-l mai are.

A fost... am zis, celebru in mintea mea pentru momentele profunde, care pot spune ca sunt cu adevarat minunate, mai ales partea cu: nu gresesc cu nimic fiindca te iubesc.

Nota: cum stiti ca Hun-chan nu prea da note mai mici de 6... 7/10